Buna Vestire se numește Praznic împărătesc nu pentru că sărbătorim un eveniment deosebit al Maicii Domnului sau pentru că pe Maica Domnului o sărbătorim, căci praznicele împărătești se referă numai la persoana Mântuitorului. Buna Vestire este numită praznic împărătesc pentru că Împăratul Hristos în sărbătoarea aceasta a luat trup, S-a zămislit în pântecele Maicii Domnului. Iar Maica Domnului fiind una cu Fiul ei, și ea se bucură de măreția praznicului  împărătesc pe care-l sărbătorim astăzi. De aceea zicem că sărbătorile Maicii Domnului și ale Mântuitorului sunt praznice împărătești peste an, dar nu pentru că e cinstită Maica Domnului, ci pentru că ea poartă în pântecele ei la Buna Vestire, sau pe brațele ei, la Soborul Maicii Domnului, pe Fiul întrupat, ori la Adormirea ei Fiul Însuși vine și-i ia sufletul, cum este prezentat în icoana Praznicului Adormirii. Deci, pentru cinstea Împăratului tuturor veacurilor, Iisus Hristos, sărbătorile Maicii Domnului devin sărbători împărătești.

Una din ele, care este cea dintâi a mântuirii noastre, este Buna Vestire. Fiul lui Dumnezeu se face om pentru ca - așa cum auzim la strană cântându-se la slava laudelor, la Utrenie -, omul să devină Dumnezeu. Adică noi, oamenii, unindu-ne cu Iisus Hristos, să devenim prin har fii ai lui Dumnezeu, așa cum Domnul nostru Iisus Hristos după fire era și este Fiu al lui Dumnezeu din veci.

Praznicul Bunei Vestiri este măreț pentru că a fost așteptat de lumea întreagă mii de ani, de-atunci de când Dumnezeu i-a scos din Rai pe Adam și Eva și le-a transmis protoevanghelia, adică vestea cea bună că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui cel care a amăgit-o pe Eva cea dintâi. Sămânța femeii este Hristos, iar femeia de care Dumnezeu vorbea atunci când a izgonit din Rai pe primii oameni avea să fie Sfânta Fecioară Maria. Ea a ajuns să fie plină de har, așa cum o numește îngerul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har”, mai înainte de a Se întrupa Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei. Această neprihănire sau această curăție deplină a sufletului său ea a câștigat-o mai înainte de Buna Vestire și noi observăm asta la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului când, la vârsta de 3 ani, ea a înaintat prin curtea templului unde intra poporul și rămânea acolo, nu avea voie să intre mai departe, a înaintat în Sfânta, acolo unde intrau preoții în fiecare zi și aduceau jertfele zilnice, cele pentru iertarea păcatelor poporului care se ruga în curte, apoi ea a trecut și dincolo, în Sfânta Sfintelor, pentru că se asemăna în neprihănirea ei cu imaginea simbolică a Arhiereului ce-L întruchipa pe Hristos cel care în Sfânta Sfintelor avea să Se aducă jertfă o dată pentru totdeauna pentru lume așa cum arhiereul o dată în an intra în Sfânta Sfintelor. Iar ea, Maica Domnului, era ea însăși Sfânta Sfintelor,  pentru că se pregătea acolo ca în pântecele ei să Se întrupeze Hristos, Arhiereul cel veșnic. Ea a stat acolo încă de la vârsta de 3 ani, umplându-se de har în această ședere în locul cel mai sfânt al templului din Ierusalim. Cele trei încăperi ale templului însemnau de fapt cele trei trepte ale vieții duhovnicești, curățirea, iluminarea și îndumnezeirea. Curtea, Sfânta și Sfânta Sfintelor. Și prunca Maria s-a arătat de atunci plină de har căci în Sfânta Sfintelor s-a odihnit.

După ce ea a ajuns la vârsta la care fecioarele trebuiau să se căsătorească, ea fiind rânduită din veci să fie Maică a lui Dumnezeu, trebuia să fie sub ocrotirea unui bărbat sau să fie sub acoperământul unei familii, ca să nu fie ucisă cu pietre atunci când poporul avea să vadă o fecioară însărcinată, adică o fată necăsătorită că este grea. Legea lui Moise prevedea că dacă o fecioară rămânea însărcinată înainte de nuntă, trebuia omorâtă cu pietre, pentru că și-a întinat trupul său mai înainte de binecuvântarea nunții. Și atunci, prin tragere la sorți, s-a aflat bătrânul Iosif care fusese căsătorit, avea și copii și-i murise soția și atunci i s-a dat lui ca și logodnică Sfânta Fecioară Maria, pentru ca în ochii  evreilor care țineau cu strășnicie legea și o urmăreau în fiecare literă a ei ea să apară ca și cum ar fi soția lui, și să nu fie omorâtă. Și când ea era în Nazaret, îngerul Domnului a venit și i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har. Domnul este cu tine.  Iată vei naște un fiu”. Și ea a zis: „Cum se poate asta când eu nu știu de bărbat?” Adică eu sunt aici cu Iosif, dar el nu trăiește cu mine. Eu sunt fecioară și m-am hotărât să rămân fecioară pentru Dumnezeu toată viața. Cum se poate una ca asta? Și atunci îngerul i-a explicat că „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine” și actul zămislirii nu este unul obișnuit ci este unul altfel. Iar ea se îndoia în sine, temându-se ca nu cumva acest trimis să fie un duh rău, un șarpe ca odinioară cel din Eden care a înșelat-o pe Eva cea dintâi. Și se temea a fi așa degrabă de acord cu propunerea îngerului. Canonul Praznicului cântat la Utrenie ne arată cum Fecioara și îngerul dialogau. Fecioara punea întrebări îngerului și îngerul îi răspundea, încercând să o încredințeze că este trimisul lui Dumnezeu și că ceea ce îi spune este de la Dumnezeu și nu de la diavolul. Iar după ce ea a socotit că trimisul din fața ei este cu adevărat îngerul Domnului și că vestea pe care a adus-o este de la Dumnezeu, a zis: „Fie mie după cuvântul tău”. Și când a zis cuvântul acesta, în pântecele ei S-a întrupat Iisus Hristos. Duhul Sfânt a unit dumnezeirea Fiului cu umanitatea Mariei, a unit firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos cu firea omenească  pe care a luat-o din pântecele Maicii Domnului și s-a zămislit astfel pruncul Iisus Hristos în pântecele ei fără sămânță bărbătească, fără împreunare bărbătească. De aceea ea este Fecioară în zămislire, Fecioară pentru că a purtat fără durere pe Prunc în pântece și Fecioară în naștere căci fără suferință a născut. Acestea sunt cele trei mari taine ale fecioriei Mariei: zămislirea fără de bărbat, de la Duhul Sfânt, purtarea fără durere a sarcinii și nașterea fără suferință, ceea ce a însemnat rămânerea ei de-a pururea fecioară. Sunt oameni care nu înțeleg de ce Dumnezeu a rânduit ca Iosif să fie ocrotitorul Sfintei Fecioare Maria și am explicat mai înainte de ce. Din cauza prescripțiilor aspre a lui Moise care osândeau la moarte o fecioară care era aflată însărcinată. Pentru ca să fie protejată Sfânta Fecioară Maria, preoții templului, înștiințați pe Dumnezeu, au stabilit această logodire cu Iosif, ca să apară în fața poporului iudeu că el este bărbatul ei. De aceea iudeii Îi ziceau Mântuitorului mai târziu: „Iată mama Ta și frații Tăi sunt la ușă și Te așteaptă”. Adică verii lui Iisus Hristos, fii lui Iosif, care veniseră cu Maica Domnului ca să-L caute pe Mântuitorul. Și iudeii știau că El este frate cu cei 4 copii a lui Iosif. Protestanții zic că Maica Domnului a mai avut copii, adică, după ce a născut pe Iisus Hristos, ea a mai născut și alți copii, pe frații lui Iisus, cum spune Sfânta Scriptură. Dar această înțelegere este una lipsită de adâncurile teologiei și această lipsă de evlavie face ca persoana Maicii Domnului să fie ponegrită, să fie văzută ca o femeie ușoară și aceasta este una din cele mai mari erezii în care o mare din creștini au căzut necrezând în Maica Domnului, în de-a pururea fecioria ei, neînțelegând că ea a născut de la Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu Care a venit în lume pentru mântuirea noastră și că ea este icoana Bisericii care este Trupul lui Iisus Hristos. Toată învățătura Bisericii este aruncată la gunoi în momentul în care cineva crede că Maica Domnului a mai avut copii. Dar vai, sunt chiar creștini de-ai noștri, ortodocși, care spun că Maica Domnului a fost o femeie desfrânată. Vă dați seama, creștini de-ai noștri ortodocși care cred așa, demonic, despre Maica Domnului. Dar nu poate fi altfel, atâta vreme cât suntem în afara Bisericii, să nu cădem în păcate grozave împotriva Maicii Domnului. Când ești împotriva Bisericii, de fapt ești împotriva Maicii Domnului care este icoană a Bisericii. Apoi diavolul te învață cum să gândești că ea nu a fost fecioară de-a pururea, deși cântăm la Acatist: Bucură-te mireasă, pururea fecioară. Cu toții cântăm, dar nu știm ce cântăm, nu ne dăm seama ce cântăm, că dacă ne-am da seama ce cântăm am prețui Biserica care este chipul ei în pântecele căreia se naște Hristos. Oriunde oamenii sunt împotriva Bisericii, prin aceasta ei vorbesc împotriva Maicii Domnului și toate acestea se răsfrâng asupra societății, asupra generației prezente, asupra lumii întregi. De ce sunt războaie, de ce mor creștinii, de ce sunt acte teroriste, de ce este atâta sânge vărsat? Din cauza noastră a tuturor. Ar fi trebuit ca Dumnezeu pe toți să ne pedepsească, dar El își arată mânia aici și acolo, sunt cutremure ici și acolo, pentru ca lumea întreagă să se trezească la realitate. Cade un turn în Siloam și mor 18 oameni acolo, iar Mântuitorul spune: „Credeți voi că aceia peste care a căzut turnul din Siloam sunt mai păcătoși decât ceilalți oameni? Nu, ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel. Sau aceia pe care Irod i-a măcelărit amestecând jertfele lor cu sângele lor… Și câte lucruri nu vedem în lumea de astăzi care sunt împliniri sau mărturii ale mâniei lui Dumnezeu asupra lumii, pentru că aceasta este împotriva lui Hristos, împotriva Bisericii și a Maicii Domnului care este icoana Bisericii, a trupului lui Hristos.

N-ar fi trebuit să fie amintite lucrurile acestea pentru că sărbătoarea Bunei Vestiri este praznic împărătesc, o sărbătoare de bucurie, dar trebuie să nu uităm că avem de făcut pocăință, să nu uităm că trebuie să-I spunem lui Dumnezeu înainte de a muri: Doamne, greșit-am și eu înaintea Ta. Și eu am batjocorit pe Maica Ta. Înjurăturile de mamă pe care creștinii noștri le rostesc oricând se supără pe ceva sunt de fapt batjocură la adresa Maicii Domnului. Când folosești numele de mamă în înjurătură de fapt toate mamele sunt icoane ale Maicii Domnului, sunt prezențe peste veacuri ale Fecioarei Maria având puterea de a naște, chemarea de a zămisli. Nu mai amintesc și alte căderi ale noastre care toate de fapt sunt săgeți aruncate în inima Maicii Domnului. Avem pentru ce să ne pocăim, avem pentru ce a alerga la Biserică, avem pentru ce a ne apleca în genunchi în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu ca mai înainte de moartea noastră să putem observa ochii calzi ai Maicii Domnului iertându-ne și brațele-i legănându-ne, ca pe Fiul său preaiubit. Amin!