Pe de altăparte, a trece marea dincolo ai nevoie de corabie şi marea este imaginea vieţiinoastre prin care trecem de la un ţărm al ei la celălalt. De la naştere lamoartea noastră. Şi trecerea prin această viaţă noi o putem face cu o corabieşi corabia este Biserica pe care Hristos o conduce spre ţărmul veşniciei şiprin care noi intrând, prin botez, ne străduim să ascultăm cuvântulMântuitorului care se rosteşte în corabia aceasta.

Să ne încingemdar trupurile noastre şi să ne înarmăm cu toată armătura Duhului Sfânt, aşa cumspune Sfântul Apostol Pavel, ca să putem sta tare împotriva oricăror primejdiicare vin pe marea acestei vieţi: furtuni, vânturi, primejdii de moarte, duşmanicare să atace această corabie, piraţi ai mării, duhuri nevăzute, eretici şi aşamai departe, ca să ajungem cu bine la capătul celălalt al mării. La moarteanoastră să ancorăm în ţărmul veşniciei, în împărăţia lui Dumnezeu.

Mântuitorul,după ce le-a vorbit mulţimilor, a spus ucenicilor să tragă corabia mai la adâncşi să arunce mrejile pentru pescuire. Ucenicii, ca nişte pescari de meserie, auînceput să se plângă Mântuitorului: Doamne, toată noaptea ne-am trudit şi nimicn-am prins, dar dacă Tu porunceşti, vomarunca mreaja. Şi au aruncat mreaja, spune Scriptura, şi nu mai puteau s-otragă de mulţimea peştilor. Mântuitorul a vrut să-i înveţe un lucru deosebit,că poţi să lucrezi şi să munceşti pentru câştigarea peştilor o noapte întreagă,ei nu vin decât la porunca lui Dumnezeu, decât atunci când Dumnezeu hotărăşte,atunci peştii se adună în mreaja cuvântului, în mreaja Evangheliei pe care oaruncă Apostolii lui Hristos în marea acestei vieţi. Atunci mulţimi de peştis-au adunat că au umplut corabia şi au fost nevoiţi să cheme şi pe fraţii lorsă vină să umple şi corabia lor cu peşti, astfel încât era să se scufundeamândouă corăbiile de mulţimea peştilor. Stând Sfântul Apostol Petru în corabieşi privind uimit pe Mântuitorul Care a făcut încă o minune, s-a văzut nevrednicde şederea împreună cu Domnul, s-a aplecat înaintea Lui şi I-a zis: Doamne nu sunt vrednic să stai cu mine încorabie! Pleacă de la mine. Şi atunci Mântuitorul l-a liniştit pe Petru care seînfricase de această minune. Nu te teme, Petre, de acum vei fi pescar deoameni! Aşa cum ai văzut, vei munci mult să aduci oameni la credinţă şi nu sevor întoarce oamenii, dar când Eu voi pune în inima oamenilor gândul mântuiriiatunci ei vor intra în plasa ta, în mreaja ta şi vor veni după tine şi te vorasculta. Într-adevăr, Mântuitorul a făcut o astfel de minune în ziuaCincizecimii când, fiind în Ierusalim, Sfântul Apostol Petru şi ceilalţiApostoli au vestit pe Iisus Hristos celînviat Care a murit pe cruce pentru lume şi Care a înviat din morţi şi S-aînălţat la cer, atunci în mreaja cuvântului lor au intrat trei mii de peşti,trei mii de oameni care, fiind în Ierusalim şi ascultându-i, au devenitcreştini. Altă dată, spune cuvântul din Faptele Apostolilor că încă două mii deoameni s-au adăugat acestora şi astfel Biserica a luat fiinţă în Ierusalim cucinci mii de oameni, cinci mii de suflete care s-au trezit la noua viaţă înHristos, crezând în Iisus Mântuitorul lumii, la auzirea cuvântului SfântuluiApostol Petru.

Mântuitorul,mai înainte de formarea Bisericii în Ierusalim, a arătat asta în chip tainicprintr-o pescuire, pe Marea Galileii, atunci când i-a arătat lui Petru că sepoate ca la cuvântul Său oamenii să se întoarcă la El. Trebuie doar ca omul luiDumnezeu să arunce sămânţa Evangheliei fără zgârcenie, pentru ca fără zgârceniesă culeagă sufletele în mreaja sa, să culeagă roadele ostenelilor sale.

SfântulApostol Pavel în epistola a doua către Corinteni din care s-a citit textul ApostolilorDuminicii acesteia ne vorbeşte despre mântuire, despre felul cum câştigămmântuirea prin milostenie. Fiecare să dea din inima lui, cât poate, Bisericii,spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola citită în această Duminică la Apostol.Cel care seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera. Cel care seamănă cudărnicie, cu dărnicie va culege roadele, spune Sfântul Apostol Pavel. Ceea ceînseamnă că dacă omul lui Dumnezeu nu precupeţeşte timpul în a vestiEvanghelia, el va aduna foarte bogată rod pentru Împărăţia lui Dumnezeu,suflete care să urmeze pe Hristos.

Textul acestei Evanghelii ne-a arătat cum s-apetrecut minunea. Dacă cineva se străduieşte o noapte şi se trudeşte chiar dacănu prinde nimic, când Dumnezeu vrea, îi umple corabia, îi umple mreaja cunenumăraţi peşti, cu suflete mântuite. Iată cum se leagă Apostolul deEvanghelie! Şi noi întotdeauna trebuie să fim foarte atenţi la citireaApostolului, pentru că Apostolul este cheia tâlcuirii duhovniceşti aEvangheliei. Dacă am prins cheia, reuşim să tâlcuim Evanghelia, să înţelegemEvanghelia, dacă n-avem cheia nu putem să pricepem Evanghelia. Ea devine pentrunoi o minune doar, dar nu un semn al mântuirii, al celor viitoare. Aşa a făcutHristos cu ucenicii Săi pe marea Galileii aşa a făcut El mai târziu pe mareaacestei vieţi când a câştigat pentru Sine, în Biserică, mii de suflete. Aşa aufăcut Apostolii, aşa au făcut creştinii întotdeauna când au câştigat mântuirealor prin milostenie, cum spune Sfântul Clement Alexandrinul. Ce minune, cetaină mare, câştigi mântuirea cu bani, spune el. Adică faci milostenie şi aicâştigat mântuirea, ai câştigat viaţa veşnică. Faci milostenie în numele luiHristos şi ai câştigat viaţa veşnică cu banii tăi, cu munca ta, cu jertfa ta încare ai pus credinţa ta în Iisus Hristos Cel pe Care Îl vezi sărac şi gol şi peCare Îl ajuţi. Ce lucru mare, ce uşor ne putem câştiga noi mântuirea, dar cegreu totuşi o atingem, ce greu este până acolo! Cât de uşor este pentru noi săne mântuim, cât de puţini dintre noi ajung să se mântuiască! Cine din noi oareva fi în împărăţia lui Dumnezeu, cât dincei de aici din biserică se vor regăsi în împărăţia lui Dumnezeu, cine ştie?

Cei care vorajunge în rai vor vedea trei lucruri de care se vor uimi nespus de mult, spuneacineva de demult. Întâi, ajungând acolo, omul se va mira că va afla pe aceia pecare el îi credea pierduţi. Pentru că, uitându-se în viaţa lor, n-au cunoscutşi pocăinţa lor tainică şi au zis: aceşti oameni au murit păcătoşi, vor mergeîn iad! Dar aceia ajungând prin pocăinţa lor în rai, omul ajungând acolo şivăzându-i pe aceştia pe care îi socotea în iad se va mira. Prima mirare!

A doua mirareva fi când se vor uita pe acolo şi nu vor vedea pe aceia pe care ei îiştiau credincioşi, pe care ei îi ştiauevlavioşi. Şi se vor uita în stânga şi-n dreapta şi nu vor vedea pe cutare, pecutare pe care ei îi ştiau oameni buni şi credincioşi, care mergeau labiserică, care se închinau, care ştiau Scripturile, făceau fapte bune şi aşamai departe. Aceasta este a doua mirare!

A treia mirarepe care o vor avea oamenii ajunşi în Rai este aceea cum de au ajuns ei acolo,ei care se ştiau păcătoşi, că nu vor putea să intre în Rai cu păcatele lor. CumDumnezeu s-a gândit cu milostivire la ei şi i-a ridicat în Rai! Iată, acestetrei mirări le va avea omul ajuns în împărăţia lui Dumnezeu. Să ne ajuteDumnezeu pe noi pe toţi să ajungem acolo, să ne mirăm de cei pe care i-amjudecat şi care poate în taina inimii lor s-au pocăit de păcatele lor şi auajuns în cer mai înaintea noastră. Să ne cutremurăm de cei pe care îi credeamfoarte credincioşi şi nu-i găsim acolo, pentru că, de multe ori credinţa este ispitităde mândrie, de diavolul acesta care ne urmăreşte până la moarte, până labătrâneţe. Dacă desfrânarea ne părăseşte la o vârstă, chiar şi gândul desfrânării, dacă înjurătura o lăsăm la un moment dat, dacă unele duhuripăcătoase le lăsăm spre bătrâneţe, când ne gândim la moarte, mândria neurmăreşte până în ultima clipă a vieţii, spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii.Diavolul mândriei este ultimul pe care îl biruie omul. Dacă încă simţim că avemalte păcate şi lucruri vinovate în viaţa noastră, înseamnă că mândria cu siguranţă o avem încă nebiruită. Şi dacă n-am biruit acest duh rău al mândriei,atunci nu ne vom regăsi în Împărăţia lui Dumnezeu!

Să semănăm cu dărnicie ca să culegem rod bogat, să semănăm fără zgârcenie ca să culegem fărăzgârcenie. Acum, toamna, avem experienţa aceasta: cei care aţi semănat fărăzgârcenie culegeţi rod bogat; cei careaţi trudit muncind în timpul primăverii şi al verii, acum culegeţi roadeleumplând hambarele. La fel se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Să ne oferimcu toţi să împlinim cuvântul lui Hristospe care El ni l-a spus şi astăzi în Evanghelia aceasta minunată de pe MareaGalileii.

Îmi aducaminte când am fost la Ierusalim acum treisprezece ani şi într-o sâmbătă seara eram peMarea Galileii într-o corabie, un fel de plimbare întru pomenirea plimbăriiApostolilor odinioară pe mare. Şi mă uitam în jur cum peştii săreau în apă şicât de liniştită era marea! A doua zi venind în Ierusalim la bisericaromânească a trebuit să ţin predica şi era tocmai Evanghelia aceasta pe care noio avem astăzi, a minunii pescuirii din Marea Galileii. Şi mintea mea eraproaspăt cucerită de imaginea mării şi a peştilor şi trebuia să vorbesc celorde faţă despre Evanghelia pe care tocmai o citisem a minunii acesteia. Vă daţiseama cu câtă tremurare de inimă am făcut legături între ceea ce cu o searăînainte trăisem pe Marea Galileii şifaptul că atunci eram în Ierusalim în locul unde cu două mii de ani în urmăSfântul Apostol Petru la vorbirea lui a atras la sine în mreaja Evangheliei trei mii de suflete în ziua Cincizecimii.

Fie caEvanghelia aceasta să ne fie chemare în mreaja Bisericii, în mreaja luiHristos! Peşti buni să fim fiecare, pentru că am văzut în altă Evanghelie că înmreaja aceasta se prind şi peşti răi. La stâlpii citiţi la privegherilemorţilor auzim că la urmă îngerii stau şi aleg peştii buni pe care îi pundeoparte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei răi îi aruncă în mare,înapoi. Să nu fim peşti răi în Biserică, ci să fim peşti buni, ceea ce înseamnăcă în Biserică stând putem să fim şi peşti buni şi peşti răi, adică şi de folosStăpânului şi care nu-i sunt de folos. Dar toţi să fim din aceia care să fim folositori şi să facem bucurie lui Dumnezeu. Amin.