La Vitezda, slăbănogul

se gândea în sinea lui:

cum de-i singur el, ologul,

chinuit şi-al nimănui.

Dar era şi orb că-n toate

Tainele lui Solomon

nu-L vedea pe Cel ce poate

să-l salveze din canon.

Domnul i-a dat ochi să-L vadă

şi urechi şi simţuri noi

ca-n a Raiului livadă

să alerge mai apoi.

Dar el n-a păstrat curată

haina sfântului Botez,

fapta lui cea vinovată

la vădit călcând pe Crez.

Şi-a fost ca să-i moară Omul

răstignit în ochii lui

să-L cunoască-acum pe Domnul

mântuirea orişicui.

Preot Petru RONCEA