După sfințirea apei la Bobotează, se cântă o idiomelă la intrarea

Prezența Sfintei Treimi la Iordan ne face să gândim extrem de atent la taina ascunsă în actul săvârșit acolo, la Taina Botezului. Misterioasa apă a Iordanului își reconfigurează cristalele, când intră în ea Hristos, devine cum a fost la început, mai înainte de a fi tulburată de păcatul adamic, se face dătătoare de viață cum nu poate mintea de acum să înțeleagă. Ochii trupului și simpla rațiune nu observă nimic schimbat după sfințirea apei de cum a fost înainte. Calitatea ei superioară de după ce Duhul S-a pogorât peste ea e însă incontestabilă. Astăzi, oamenii de știință au observat din cercetări miraculoasa schimbare a apei sub pecetea Crucii.

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind versetul 5: „de nu se va naște cineva din apă și din Duh”, din capitolul 3 de la Ioan (Omilii la Evanghelia de la Ioan, vol. I, Ed. Basilica, București, 2016), spune că în apa botezului „se săvârșesc simboluri dumnezeiești: îngroparea și moartea, învierea și viața. Și toate acestea se petrec deodată. Când ne afundăm capetele în apă, omul vechi este îngropat ca într-un mormânt și, afundându-se acolo jos, se ascunde o dată pentru totdeauna. Apoi, când ne ridicăm, (omul) nou răsare din nou. Așa cum pentru noi este ușor să ne afundăm și să ne ridicăm, tot așa și pentru Dumnezeu este ușor să îngroape pe omul cel vechi și să-l scoată la iveală pe cel nou. Acest lucru se face de trei ori ca să înțelegi că toate acestea le săvârșește puterea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.” (pp. 240-241) De altfel, întreaga abordare hrisostomică a dialogului cu Nicodim excelează debordant în expunerea nașterii din apă și din Duh, chintesența Tainei Botezului.

Despre necesitatea apei botezului pentru viața cea nouă în Hristos știau odinioară și păgânii că aceasta este o taină deosebită a creștinilor. Iată o întâmplare din viețile sfinților. Pe 14 decembrie este pomenită pătimirea Sfinților Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei împreună cu dânșii. Invit cititorii să caute sinaxarul și să-l citească integral, pentru că este cu totul deosebit. Aici amintesc doar o mică parte. Filimon, fiind în stadion și acolo convertindu-se la credință, era îndemnat stăruitor să se lepede de Hristos, dar n-a fost înduplecat. Ighemonul l-a luat în râs, spunându-i că în zadar se ostenește, odată ce n-a primit botezul creștinilor. Știa Arian, păgânul ighemon, ajuns și el îndată creștin și martirizat de Dioclețian, cât de mult prețuiesc creștinii actul botezului. Auzind aceasta, Filimon s-a rugat și s-a pogorât ploaie numai peste el, toți cei de față minunându-se. Și astfel, Sfântul Filimon a luat încredințare că s-a pogorât peste el din cer apa botezului său, pentru că nimeni nu îndrăznea să-l boteze de frica ighemonului.

O, adâncul tainei dumnezeiești! Ne împărtășim cu Trupul și cu Sângele Mântuitorului, din Sfântul Potir, după ce Duhul Sfânt a sfințit darurile pământului, dar Hristos spune că El este Pâinea care se pogoară din cer. Suntem înnoiți în cristelniță, dar apa botezului nostru din cer se coboară. De aceea, imnul bucuriei după împărtășire: Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc…” și cel de la Bobotează: „Să luăm apă cu veselie, fraților. Că celor ce o iau cu credință, în chip nevăzut se dă darul Duhului, de la Hristos Dumnezeul și Mântuitorul sufletelor noastre”, unul și același în uimirea mai presus de înțelegere a tainei Scării Raiului ce ne arată calea mântuirii, să ne atingă nestingherit corzile inimii.