|
There are no translations available.
La Praznicul luminos al Intrării Maicii Domnului în Biserică auzim două texte din Scriptura Noului Testament:
primul, la Apostol (Evrei 9, 1-7), care ne arată închipuirea sau icoana Maicii Domnului prin chivotul de aur în care erau păstrate lucrurile de mare importanță pentru poporul lui Israel, mana din pustie, toiagul lui Aaron și tablele Legii. Și această comoară de mare valoare se păstra în locul cel mai ascuns al altarului. Textul Apostolului vorbește despre două părți ale altarului templului: prima numită Sfânta, în care se aduceau jertfele zilnice de către preoți, și a doua dincolo de catapeteasma a doua numită Sfânta Sfintelor, unde intra numai arhiereul o dată pe an și nu fără jertfă de sânge. Evanghelia pe care o auzim în continuare (Luca 10, 38-42; 11, 27-28) relatează cum Mântuitorul a intrat în casa celor două surori, Marta și Maria. Marta L-a primit în casa ei și sora ei, Maria, stătea la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. Marta se ocupa de treburile primirii călătorilor, cu masa, cu cele ale ospeției, Maria se ocupa cu partea contemplativă, cu ascultarea cuvintelor din gura lui Hristos. Două surori în Evanghelie, iar în Apostol două părți ale templului de mare importanță, Sfânta și Sfânta Sfintelor. Ar putea fi o asemănare, o legătură, desigur. Apostolul reprezintă o cheie duhovnicească, un înțeles spiritual al textului evanghelic. Mântuitorul intră în casa din Betania, în casa Martei și a Mariei, preoții intră în Sfânta și arhiereul mai înăuntru, o dată pe an, în Sfânta Sfintelor. Am putea asemăna Sfânta, partea rugăciunilor și a jertfelor zilnice, cu persoana Martei care primește pe Mântuitorul în casa ei. Iar Sfânta Sfintelor cu Maria, cea care contemplă pe Hristos. Ea ascultă cuvintele, le soarbe. Cele două surori ne reprezintă pe fiecare în parte. Noi avem un trup și un suflet, și-L primim pe Hristos în casa noastră, în sufletul nostru și-n inima noastră. Când ne împărtășim cu Trupul Domnului, El intră în trupul nostru, că-L primim ca o hrană. Dar inima noastră, partea cea dinăuntru, partea contemplativa dorește să asculte și să înțeleagă mesajul pe care Iisus Hristos vrea să ni-l spună prin tainica Cuminecare. Iată câteva lucruri în legătură cu Evanghelia de astăzi și ele sunt în legătură cu Praznicul pe care Biserica îl pune înaintea noastră pe 21 noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Maica Domnului este arătată în Vechiul Testament în multe moduri: ca sicriu al legii, ca scară a Raiului, ca poartă pecetluită, ca lâna oii pe care roua cerului coboară fără să o facă să sufere. Așa S-a pogorât Iisus Hristos și S-a întrupat în pântecele Maicii Domnului, precum roua cade pe lână. Maica Domnului intră în templu potrivit făgăduinței pe care Drepții și Sfinții Ioachim și Ana au făcut-o atunci când au cerut un rod al pântecelui lor: Dacă ni-l vei da, Doamne, ți-L vom da Ție! Dumnezeu le-a dat la bătrânețe ca rod o fetiță și numele ei a fost Maria. La vârsta de trei ani, după ce a trecut vremea alăptării și a prunciei în casa celor Drepți, ei n-au uitat făgăduința care au făcut-o lui Dumnezeu. Mare lucru să-I făgăduiești ceva lui Dumnezeu și să te ții de promisiune. Noi toți am făgăduit lui Dumnezeu ceva în momentul botezului, prin gura nașilor. Am făgăduit lui Dumnezeu că ne lepădăm de satana și ne unim cu Hristos. Dumnezeu așteaptă de la noi împlinirea promisiunii făcute la Botez, când am primit dreptul de moștenire a Împărăției lui Dumnezeu. Maica Domnului intră în templul din Ierusalim. Era obiceiul ca atunci când ofereai ceva templului, un copil, să fie înconjurat de alții de seama lui. Și psalmistul vede aceasta în chip profetic prin fecioarele care o înconjurau pe cea fără de prihană: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție” (Psalm 44, 16). Și ea urca treptele la 3 ani neținută de mână pentru că era atrasă de locul care o preînchipuia de secole, de Sfânta Sfintelor. Preotul Zaharia a recunoscut în ea plinirea cuvântului proorocilor și a dus-o în Sfânta Sfintelor, într-un loc în care nu-i era permis să intre nimănui, ci numai arhiereului o dată pe an. Și acolo a fost lăsată și a fost hrănită de către îngeri până când Dumnezeu a hotărât plecarea ei la Nazaret și logodirea cu bătrânul Iosif, pentru ca să primească în pântece pe Iisus Hristos de la Duhul Sfânt, la plinirea vremii. Maica Domnului intră în Sfânta Sfintelor și ceea ce era până atunci o așteptare a poporului evreu, ceea ce închipuia mai devreme sicriul Legii în Sfânta Sfintelor acum s-a împlinit în realitate. Maica Domnului era sicriul cel adevărat. Pântecele ei era năstrapa de aur în care avea să Se întrupeze Cuvântul lui Dumnezeu, noua Lege, Iisus Hristos, Marele preot al Cărui toiag fusese închipuit de toiagul lui Aaron în sicriul Legii și care acum avea să Se arate în pântecele Maicii Domnului prin preoția Lui veșnică. El, pâinea cea cerească, Domnul nostru Iisus Hristos Care a fost închipuit de mana ce cădea din cer în timpul peregrinării poporului Israel prin pustie. El însuși avea să Se pogoare în pântecele Maicii Domnului, să Se odihnească ca pâine cerească, Care avea să dăruiască oamenilor Trupul Său, adevărată pâine, și Sângele Său, adevărată băutură pentru mântuirea lumii. Marta și Maria sunt două surori, Sfânta și Sfânta Sfintelor, trupul și sufletul nostru, Maica Domnului și Hristos, Marele Arhiereu Care o dată în istorie intră și Se aduce ca jertfă pe Crucea Golgotei. Asta înseamnă că arhiereul intra o dată pe an, adică o singură dată s-a făcut mântuirea lumii. Marele Arhiereu Iisus Hristos S-a suit pe Golgota, pe altarul jertfirii Sale și S-a dat pe Sine pentru mântuirea lumii. De aceea Biserica Ortodoxă săvârșește Sfânta Liturghie numai o dată în zi. Același preot nu are voie să săvârșească Sfânta Liturghie decât pe un singur altar și o singură dată în zi, arătând astfel că Iisus Hristos o dată în toată istoria S-a întrupat și a murit pentru lume. Catolicii s-au abătut de la această înțelegere teologică deosebită a tainei Arhiereului ce intră doar o dată în an în Sfânta Sfintelor și săvârșesc mai multe Liturghii într-o zi: dimineață, pe la prânz și seara, în aceeași zi mai multe, fără să țină seama de acest sens deosebit pe care Sfinții Părinți ai Bisericii l-au accentuat în scrierile lor că Iisus Hristos a murit o dată pentru totdeauna. Și aceasta s-a arătat în modul în care arhiereul intra o singură dată în an în Sfânta Sfintelor și nu fără jertfă de sânge, preînchipuindu-L pe Hristos, Marele Arhiereu Care avea să moară o dată pentru lume. Și asta s-a întâmplat acum 2000 de ani, iar noi mereu și mereu, până la sfârșitul veacurilor, actualizăm această jertfă în fiecare Sfântă Liturghie pe care o săvârșim o singură dată pe zi, ziua însemnând, de la răsăritul soarelui până la apusul lui, existența lumii de la Creație până la Apocalipsă, până la sfârșitul lumii când Dumnezeu va încheia această existență și va face un cer nou și un pământ nou în care va domni neprihănirea. Să facă Dumnezeu ca această sărbătoare măreață a praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică să fie și pentru noi toți îndemn de a-L primi pe Hristos în ființa noastră, în casa noastră. Iisus a intrat într-un sat. Iisus a intrat în Viișoara, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Noi, fiecare pe numele nostru, L-am primit pe Hristos în casa noastră. Avem o inimă fiecare, în casa aceasta o avem pe Maria care dorește să stea și să asculte cuvântul lui Iisus Hristos. De aceea venim la Biserică, fiindcă dorim să ascultăm cuvântul lui Hristos și trebuie să facem asta. Să nu venim niciodată la Biserică altfel decât Maria care a vrut să stea la picioarele lui Iisus și să asculte cuvintele Lui. Când ne vine preotul în casă, cu molifta sau cu un serviciu, să vedem prin intrarea lui că pe Hristos L-am primit în casa noastră. Și atunci Maria din noi, inima noastră trebuie să se aplece să asculte cuvântul lui Hristos, pentru că așa împlinim cuvântul lui Hristos pe care ni-l arată Scriptura. Nu încuiem poarta, nu vorbim de rău de preot, căci vorbești de rău de Hristos. Evanghelia ne învață să primim pe Hristos în casa noastră, să ascultăm cuvântul pe care Hristos ni-l rostește. Avem o carte, o Sfântă Scriptură în casa noastră. Este cuvântul lui Hristos în acea carte. Noi avem Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă, o scoatem în mijlocul Bisericii în procesiune și vedem o carte, dar Hristos Se prezintă în cartea aceasta. El coboară din cer la noi, altarul este cerul, noi aici suntem pe pământ. Hristos vine din cer în mijlocul nostru și noi ne închinăm și stăm în genunchi, ascultând cuvântul. Preotul iese cu Evanghelia, o așază pe analog și citește cuvântul Evangheliei, iar noi stăm foarte atenți la ce ne spune Hristos, nu ce spune preotul, ci ce spune Hristos. Să facă Dumnezeu ca, așa cum noi Îl primim pe Hristos în casa și-n inima noastră, în trupul nostru prin Împărtășirea cu Trupul și cu Sângele Său, să ne primească și El în Împărăția Sa când vom ajunge. Ceea ce am făcut noi cu El primindu-L în casa noastră, va face și El cu sufletele noastre când vom muri, primindu-ne în corturile cele veșnice și ospătându-ne. Făcând partea Martei și pe cea a Mariei, întinzându-ne masă îmbelșugată, cină nemuritoare, și bucurându-Se de biruința noastră asupra păcatului. Privindu-ne cu mare drag și așteptând să-I povestim cum am biruit pe satana pe când eram în trup, cu ajutorul lui Dumnezeu. Amin.
|
Multimedia