La-nceput, când peste haos

Paracletul cald clocea

şi Cuvântul în Pronaos

Basilica concepea,

Experienţa Cincizecimii

de atuncia se trăia

şi postul Patruzecimii

pentru asta se cerea

 

La plinirea vremii-n Naos

FIE MIE glăsuit

făcu din Cuvânt un PAOS,

Jertfa ce ne-a mântuit.

Şi în ziua Învierii

Soarele-a irumpt sublim

pregătind a înfierii

slavă în Ierusalim.

 

În Altar stând corifeii

cu Fecioara la mijloc,

Duhu-n iureşul scânteii,

în limbi noi ca şi de foc,

S-aşternu la Cincizecime

peste ceata de aleşi

zămislind nou Trup, a nume

pentru viaţa cea de veci.

 

La-nceputuri, în Pronaos,

cel dintâi Adam murea,

mai târziu, Hristos, în Naos,

pe satan îl biruia

şi rupând Catapeteasma

intră-n Rai biruitor

pogorând ca şi Agheasma

Paracletul născător.